Nicolae Grigore e de 18 ani în Giulești și nu concepe ideea că echipa sa de suflet ar putea retrograda
Mijlocașul de 29 de ani explică de ce nu ar juca vreodată la o rivală și de ce Sabău a fost idolul său când s-a apucat de fotbal
Nicolae, câți ani ai jucat la Rapid în total, știi? Ah… Păi am venit la 10 ani, deci…
Ești din București să înțeleg… Nu, sunt de undeva dinspre Târgoviște, dacă știi… din Brezoaia. Dar tatăl meu e rapidist înfocat, el m-a adus în Giulești, și aici am rămas. Și, până acum, la 29 de ani, am stat plecat doar un an și jumătate, la Brașov. Deci fac 18 ani!
Trist majorat… (Râde încurcat) Da, corect, majorat…
Și în cei 18 ani te-ai gândit vreodată că la Rapid se va vorbi, chiar și ferit, despre retrogradare? Fiecare etapă are istoria sa, acum se începe una nouă. Până acum se vorbea de campionate, de cupe europene, de trofee, acum despre supraviețuire.
Dar nu e greu pentru tine, ca fotbalist, să mai fii motivat când știi că doi ani nu poți juca în cupele europene? Nu știu, depinde de fiecare cum își găsește motivația. Eu mă gândesc că poate, cândva, se va vorbi și despre mine ca cel care a ajutat să salveze Rapidul.
Te gândești la Buffon, la Del Piero când spui lucrurile astea? Pare așa, o paralelă cu Juventusul din 2006, când au fost retrogradați în Serie B… Da, să știi că m-am gândit și la treaba asta. Ideea e că jucătorii care simt ceva pentru echipa asta trebuie s-o ajute în astfel de momente. În plus, în ultimii ani nu am câștigat ceva aici, deși am câteva trofee la Rapid…
Știi câte, fără să te gândești? Cred că șapte. Dar nu le simt pe toate ca fiind ale mele pentru că, știi cum e, simți altfel când joci și altfel când stai doar pe bancă sau în tribună. Îmi aduc aminte când am luat titlul, în 2003. Cu UTA, pe Giulești, când ne-au dat și medaliile de campioni, eram titular. Era stadionul arhiplin, toate scaunele ocupate, a fost ceva senzațional. Mă uitam și nu-mi venea să cred. Asta e motivație.
Dar acum stadionul e gol, iar despre retrogradare se vorbește tot mai apăsat. Tu cum te simți când auzi treaba asta? Eu, așa cum sunt, nu pot să accept așa ceva. E și o chestie de mentalitate, pentru că m-am luptat pentru trofee. În plus, am rămas niște jucători importanți care formăm nucleul, cu niște selecții la națională: Pancu, Grigorie, Herea, eu, chiar dacă am doar câteva. Ar fi un ghinion teribil să ajungem în lupta aia.
În trecut, ai fost ofertat de Dinamo, dar ai ales Brașovul. Acum, în situația asta, ai refuza rivalele la fel de hotărât? În primul rând, noi, rapidiștii, am fost crescuți cu această antipatie față de Steaua și Dinamo. Apoi, eu am fost pe teren la episodul „Bricheta”, din 2008. Am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat și totuși ei au câștigat cu 3-0. Realizez ce se putea întâmpla înainte de 1989. Deci nu se pune problema, n-o să ajung vreodată acolo.
Pe Sabău l-am urmărit cu o plăcere deosebită când a venit la Rapid ca jucător. Știa să țină de minge, să paseze, era tehnic. Atunci, începuse să aibă probleme musculare, se rupea des, dar el era cel pe care-l asociam cu mijlocașul perfect Nicolae Grigore, mijlocaș Rapid
7 trofee a câștigat Nicolae Grigore în tricoul Rapidului: două campionate, trei cupe și două Supercupe
13 meciuri a jucat Nicolae Grigore pentru Rapid în turul campionatului, reușind să marcheze patru goluri
Depinde de fiecare jucător cum își găsește motivația. Eu mă gândesc că, poate, cândva se va vorbi despre mine ca despre cel care a ajutat să salveze Rapidul Nicolae Grigore, mijlocaș Rapid
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER